În timpuri de mult uitate, trăia undeva un calif căruia îi plăcea să călătorească. Întors odată dintr-unul din lungile sale drumuri, a simțit dureri de picioare. Cum nu avea de gând să renunţe la plăcerea lui, s-a tot frământat, ce ar putea face ca, pe viitor, să-i fie drumeţiile mai uşoare. În cele din urmă s-a pregătit să le poruncească supuşilor să acopere drumurile, pe care avea de gând să le străbată, cu fâşii de piele. Unul dintre sfetnicii a luat cunoştinţă de acest gând şi i-a spus: “Luminate stăpâne, de ce să risipeşti atâta amar de bănet cu căptuşirea drumurilor!? Mai bine porunceşte pielarului să taie două bucăţi de piele cu care să-ţi înveleşti picioarele. Cu ele, astfel ferite, vei putea străbate în voie toate drumurile din ținut, fără a secătui visteria tronului”

Califului i-a plăcut sfatul sfetnicului său şi a dat poruncă să i se întocmească nişte învelitori tocmai potrivite pentru picioarele majestăţii sale. Astfel se spune că a fost inventată prima pereche de “încălţări” în acea ţară.

Morala: Nu-i rău să dorim a schimba lumea după dorinţa noastră, dar o putem face mai bună şi schimbându-ne pe noi înşine.